Cap 2

   Dimineata, aerul de munte si vantul ce adia usor, usor prin fereastra deschisa m.a trezit. Bine, ar mai fi si soarele care imi intra in ochi. Cand m.am ridicat din pat am realizat ca baiatul de alaturi se uita fix in camera la mine. I.am zambit scurt apoi am avut intentia sa plec dar n.am facut.o. Am stat si ma uitam fix la el. Era fermecator. Eram prinsa intr.o transa din care nu.mi aduc aminte nimic. Stiu doar ca ne atrageam ca doi magneti cu aceiasi Era atras, eram atrasa, dar ne respingeam reciproc.
   -- Death, unde este poza mea?
   --Care poza?
   --Poza mea... Stii tu!
   -- Ah, poza e in sufragerie, in cutia cu lucruri vechi.
   In momentul in care Bonnie a intrat in camera l.am vazut pe baiatul " misterios"  tragand imediat draperia lasandu.ma singura intr.o discutie apriga cu sora mea cea mijlocie.

Cap 1

   O oaie, doua oi, trei oi, o vaca... De ce a trebuit sa ne mutam la tara? Mirosul de vaca imi provoaca greata. Ma uit in dreapta, o vaca; ma uit in stanga, o oaie; ma uit  in fata...
   --Ai grija la capra Marck! l-am atentionat imediat.
   Exact cand incep sa fredonez, sora mea cea mica intervine ca de obicei cu replicile ei ametitoare:
   -- Oh... De' , ce voce gingasa ai. E mai cristalina ca roua diminetii! N-ai vrea sa taci?
   Spusese asta mult prea incantata. Atunci i-am dat satisfactie si am schimbat subiectul.
   -- Daca o sa avem animale la curte nu o sa-mi stric unghiile pe ele. Sa fie clar! De asta se pot ocupa... fetele.
   -- Da! M-ai gasit pe mine cea mai incompetenta fiinta. a spus plictisita cea de-a doua sora a mea.
   --Da ai dreptate. Ok. Atunci o vom lasa pe Lexy sa se ocupe! Asa? Lexy! Wake up!
   --Ce? a intrebat confuza.
   --Ziceam: Daca o sa avem animale, tu o sa fi cea...
   --N-o sa avem animale De' .m-a intrerupt ca de obicei Marck pe tonul sau calm.
   De' este prescurtarea de la Death, numele meu real. Nu sunt foarte mandra de el dar stiu ca este inspirat din circumstantele in care m-am nascut, sau cel putin din ce-mi povestea mama cand eram mica asta ar fi povestea. Tin minte ca mi se spunea sa fiu mandra ca il port. N.am inteles niciodata de ce ar fi trebuit sa fiu mandra cu el atunci cand toate persoanele din jurul meu se intorceau cu priviri speriate la simpla  pronuntare a numelui meu. Dar stiu ca la aniversarea mea de 10 ani mi-am jurat ca intr-o zi o sa aflu desi pana in ziua de azi sincera sa fiu nu prea i.am dat importanta.
   -- Eh, speram si eu Marck. Mereu imi strici dorintele. am spus-o pe un ton lipsit de orice interes.
   Marck era genul ala de tip pe care te puteai baza dar mereu ma certam cu el. Bine, din diverse motive care mai de care mai prostesti cum ar fi ca astazi cand sa plecam la drum am vrut sa mananc paine prajita nu cereale. El este de fapt "tatal nostru vitreg". Intr-un fel. Tatal meu biologic a murit exact cand aveam 10 ani, de aici si pasiunea pentru aflarea provenientei numelui meu. Oare stiau ca urma sa moara?? Ceva cert este putred. Initial doctorii nu au aflat cauza mortii dar cand am fost cu surioarele mele si cu mama la morga , tinandu-l pe tata in brate, am descoperit 2(probabil erau muscaturi) lovituri la nivelul gatului de care insa nici mamei nici celor 2 surori nu le.am spus si asta pentru ca ele erau prea mici. Dar in tot acest timp totul a fost tinut secret.Probabil a fost si teama de atunci. Dupa pierderea groaznica a tatalui meu mama si-a refacut viata cu Marck dar nu a mai putut fi de acord cu o alta casatorie. Mama a murit la un an dupa moartea tatalui in aceleasi circumstante cand eu aveam 11 ani. Atunci Marcks-a hotarat sa ne "adopte".Asa am ajuns pana in ziua de azi cand am 17 ani sa locuiesc cu cel mai prietenos tata adoptiv  din lume si cu cele mai trasnet surioare.
   -- Asta e?am intrebat eu foarte socata de ceea ce vedeam, casa noastra.
   --Sper sa va placa!
   --Da, sigur, cum spui tu. a zis sora mea foarte nepasatoare.
   --Pe bune, cand ai sa vezi ce e frumos cu adevarat?
   --Wow! De abia astept sa.mi cunosc noii vecini. Cand sa ma pregatesc sa o iau pe Lexy la 3 pazesti a intervenit din n ou si iarasi Marck.
   --Fetelor! Lucrurile voastre nu se cara singure.
   --Da Marck! am spus toate 3 fosrte posomorate.
   Uneori simt ca imi cunosc asa de bine surorile incat chiar gandim la fel toate. Am afisat un zambet fals si mi.am carat cutiile in care erau puse lucririle mele speciale pana in prima camera din partea dreapta, cum urcai pe scari, care, dupa spusele lui Marck era camera mea. Apas usor pe clanta si inima incepuse sa.mi bata puternic. Aprind lumina si vad niste pereti negri asa cum mi-am dorit in totdeauna. Un singur perete era diferit!     Peste negrul doar putin sters erau zeci de palmute colorate. Era minunat! Mobila era si ea foarte colorata , patul era negru in timp ce dulapul si biroul se asortau cu peretele vesel. Draperia multicolora atarna un pic prea mult pepodeaua la fel de neagra. Trag draperia brusc si vad tresarind brusc un baiat foarte uimit. Mi-am dat seama imediat ca este baiatul vecinilor. S-a uitat scurt la mine apoi a tras draperiile din camera lui foarte rapid. Erau aproximativ 2 metri distranta intre geamurile noastre. El avea camera foarte asemanatoare cu a mea si la felde multicolora. Atunci am simtit nevoia sa- lcunosc mai bine.
   --Vii la masa? a intrebat Marck.
   --Da, sigur! Sunt lihnita. Cobor imediat.
   -- Stii cumva unde e Alexis? Nu o gasesc.
   --Probabil exploreaza terenul. Nu! Nu stiu nimic de ea.
   --Bine. Va astept jos!
   Dupa plecarea lui Marck am facut repede un dus apoi am coborat la masa unde era si normal sa comandam pizza. Desi serile de pizza sunt preferatele ei, Lexy nu a fost prezenta la cina. Dupa ce am terminat de strans masa, a trecut pe langa mine fara sa zica nimic sau macar sa se uite la mine si a intrat direct in camera ei. Nu cred ca a fost  in totalitate de acord cu plecarea noastra din mijlocul civilizatiei din New-York intr-un satuc amarat numit Old Mystic foarte aproape de noul orasel Mystic. Dar am inteleso. Sati lasi toti prietenii si sa te muti la "capatul lumii"  nu e cea mai buna solutie pentru a trai maibine. Dar asta a fost alegerea lui Marck in speranta ca ne face noua un bine.
   M-am dus in camera mea si am deschis larg geamul apoi mam trantit in pat. Am stat si am ascultat ploaia zgomotoasa cum canta in duet cu pasarelele. Iar in final, nimic nu se compara cu un scurt somnic de vara!!!